Un popor prea vesel pentru a face istorie
Într-o iarnă târzie, la cumpăna dintre ani, am părăsit pentru o vreme tumultul cotidian al redacției Evenimentul zilei, pentru a mă aventura într-o călătorie în Turcia. În acea perioadă, am lăsat în urmă comentariile zilnice, pentru a mă învălui în misterul și farmecul Orientului. În acea perioadă, am descoperit o realitate dureroasă, care a rămas cu mine până în prezent.
Veselia generală
Într-un volum de proze satirice pe care l-am publicat după decembrie 1989, am ales să îi dau titlul „Veselia generală”. Într-o încercare de a explica alegerea acestui titlu, am făcut o distincție clară între veselie și bucurie. Bucuria, am susținut, este o stare interioară, specifică omului european, care se teme să își exprime sentimentele în public, de teama de a-și expune intimitatea. Pe de altă parte, veselia este modul în care românul înțelege bucuria: zgomotoasă, ostentativă, făcută publică pentru a stârni invidia vecinilor.
Un popor vesel în fața problemelor
Veselia nu reflectă doar dorința românilor de a se afișa și de a-i încuraja pe ceilalți să facă la fel, ci și lipsa de seriozitate cu care sunt abordate problemele vieții, fie ele mari sau mici. În anii care au precedat revoluția din 1989, românii au ales să se revolte împotriva dictaturii ceaușiste prin bancuri. Acestea, însă, nu doar că au servit ca formă de protest, ci au dezvăluit și o trăsătură caracteristică a poporului român: tendința de a lua în glumă ceea ce alte popoare ar lua în serios, de a face haz de necaz.
Veselia în străinătate
În timpul călătoriei mele în Turcia, am avut ocazia să urmăresc știrile Pro TV, difuzate de Pro TV Internațional. Într-o seară, în căutarea unor imagini de acasă, am descoperit pe satelit două posturi românești: TVR Internațional și Pro TV Internațional. Această experiență mi-a confirmat convingerea că veselia generală este o stare de spirit caracteristică românilor, indiferent de locul în care se află.
Sursa: Top Secret Craiova