Gabriel Oprea: ”Recunoștință, smerenie și adevăr – mărturisire înainte de Nașterea Domnului”
Generalul (r) Gabriel Oprea, fost vicepremier și ministru al Apărării și Afacerilor Interne, a transmis un mesaj public profund în pragul Sărbătorii Nașterii Domnului. În acest mesaj, el își exprimă recunoștința și smerenia față de Dumnezeu și față de cei care l-au susținut în momentele dificile ale carierei sale politice și personale, în special după demisia sa din 2015 și dovedirea nevinovăției sale în fața justiției.
Oprea evocă un moment crucial din viața sa, datând din 5 noiembrie 2015, când a demisionat din funcțiile de viceprim-ministru pentru securitate națională și ministru al afacerilor interne. În acea zi, a primit un mesaj de la Părintele Ignatie, starețul Mănăstirii „Sfinții Mihail și Gavril” din Galați, care i-a transmis că știe că este nevinovat și că se roagă pentru el. Această susținere spirituală a avut un impact profund asupra lui Oprea, care a continuat să primească rugăciuni zilnice de la părintele Ignatie, rugăciuni ce au devenit un simbol de speranță pentru mulți dintre cei care împărtășesc aceleași valori.
Generalul Oprea afirmă cu demnitate că și-a dovedit nevinovăția în justiție, subliniind că fapta pentru care a fost acuzat nu există. El a ales să demisioneze cu onoare din toate funcțiile publice, chiar și în fața unui vot favorabil din Senat, pentru a proteja statul român și instituțiile sale. Oprea aduce în discuție contextul politic în care a avut loc execuția sa politică, menționând că aceasta a survenit imediat după o vizită oficială în Statele Unite, unde a semnat documentele tehnice pentru ridicarea vizelor pentru cetățenii români.
În vara anului 2015, Oprea era considerat politicianul în care românii aveau cea mai mare încredere, cu un procent de peste 53%. Cu toate acestea, el a devenit ținta unei execuții politice după ce a refuzat o cerere oficială din partea administrației americane de a reloca 3.000 de mujahedini în România, invocând riscurile teroriste. Acești mujahedini au fost ulterior relocați în Albania, iar Oprea subliniază că refuzul său a fost motivat de dorința de a proteja țara.
În mesajul său, Oprea își exprimă recunoștința față de familia sa, soția Sanda și copiii Ana Maria și Gabriel Marin, precum și față de prietenii care l-au susținut în momentele dificile. De asemenea, el își arată aprecierea față de Dumnezeu, afirmând că fără ajutorul divin nu ar fi reușit să suporte crucea pe care a purtat-o.
În încheiere, Oprea subliniază că nu scrie aceste rânduri pentru a reproșa pe cineva, ci pentru a aduce adevărul la lumină, pentru a-și exprima credința și pentru a mulțumi celor care l-au sprijinit. Mesajul său se încheie cu un apel la recunoștință și smerenie, reafirmându-și angajamentul față de valorile fundamentale ale credinței, onoarei și patriotismului.
Cu smerenie și onoare, Gabriel Oprea își încheie mesajul, lăsând cititorii să reflecteze asupra importanței valorilor umane și a sprijinului comunității în momentele de cumpănă.