Un Erou al Propagandei sau un Turnător Nenorocit? Povestea lui Gheorghe Popiac
Într-o căsuță de șindriliță, pe dealurile din Antohești, trăia un om cu un hectar de pământ și o pasiune pentru scris. Numele lui era Gheorghe Popiac, un țăran sărac, dar cu o voință de fier. În doar șase luni, între august 1951 și februarie 1952, a trimis nu mai puțin de 90 de scrisori ziarului „Scînteia”. O scrisoare la două zile, un ritm care ar epuiza pe oricine. Dar nu pe Gheorghe.
Un Luptător pe Frontul Cuvântului
Scrisorile lui Gheorghe nu erau doar simple epistole. Ele erau arme în lupta împotriva dușmanului de clasă. În paginile lor, el demasca uneltirile chiaburești, dezvăluind astfel o lume plină de sabotaj și trădare. Chiaburii precum Marița Chihodaru, care nu-și plătise impozitul de doi ani, sau Ion Antohi, care sabotase însămânțările, erau expuși în toată infamia lor. Gheorghe Popiac era un luptător pe frontul cuvântului, un soldat al adevărului.
Indiferența Revoltătoare a Autorităților
Însă, în ciuda eforturilor sale, Gheorghe s-a lovit de un zid de indiferență. Organele de partid și de stat, de la regiune până în comună, au ignorat munca sa. Comitetul Regional de Partid Bârlad, Comitetul Raional Zeletin, Sfatul Popular Regional Bârlad, Uniunea Raională a Cooperativelor de Consum și multe alte instituții ale regimului de democrație populară au rămas surde la apelurile sale. În ciuda obligației lor de a răspunde în termen de două săptămâni la semnalele critice ale corespondenților, acestea au ales să ignore criticile juste aduse de Gheorghe.
Atacul Chiaburilor
Indiferența autorităților a dat apă la moară elementelor dușmănoase. În ziua de 21 Decembrie 1951, Gheorghe a fost atacat de chiaburul Ion Barcan. În fața acestui act criminal, Comitetul Regional de Partid Bârlad și Comitetul Raional de Partid Zeletin nu au luat măsuri imediate pentru arestarea și trimiterea în judecată a chiaburului, care până în ziua de 14 Ianuarie 1952 era încă liber.
Un Turnător sau un Erou?
În ochii unora, Gheorghe Popiac era un erou, un luptător pe frontul cuvântului, un soldat al adevărului. În ochii altora, era un turnător nenorocit, un grafoman. În ochii noștri, este un exemplu al faptului că tâmpiții nu sunt o realitate doar a democrației burgheze. Tâmpiți a avut și democrația populară!
Sursa: Top Secret Craiova