România a plătit miliarde pentru armament, dar dronele și sistemele antiaeriene întârzie în contracte
România a achitat miliarde de euro pentru înzestrarea Armatei, însă o parte importantă dintre echipamentele militare contractate nu a ajuns încă la trupe. Drone de supraveghere, sisteme antiaeriene, muniție și tehnică militară modernă se află în întârziere, în timp ce penalitățile acumulate depășesc 70 de milioane de euro, iar statul a recuperat până acum doar aproximativ 8,5 milioane de euro.
Dronele Watchkeeper X, penalități de peste 53 de milioane de euro
Cel mai grav caz este contractul pentru dronele Watchkeeper X, în valoare de aproximativ 380 de milioane de euro, semnat în 2023 cu compania israeliană Elbit Systems. Primul sistem trebuia livrat în vara anului 2025, dar până în noiembrie 2026 România nu recepționase niciunul dintre cele șapte sisteme contractate, care însumează 21 de drone și stațiile de control aferente.
Întârzierea a generat penalități de peste 265 de milioane de lei, echivalentul a circa 53 de milioane de euro, sume pe care statul român ar trebui să le recupereze. Compania a invocat clauze de forță majoră în contextul conflictelor din Orientul Mijlociu, iar recuperarea banilor ar putea ajunge pe rolul instanțelor sau în arbitraj.
Sistemele antiaeriene Oerlikon nu au trecut testele
Un alt contract problematic vizează sistemele antiaeriene Oerlikon, în valoare de 328 de milioane de euro. Primele două sisteme modernizate de Rheinmetall trebuiau livrate în aprilie 2026, însă acestea nu ar fi trecut testele din septembrie, iar până în noiembrie niciunul dintre cele patru sisteme nu fusese recepționat.
Ministerul Apărării ar fi facturat penalități de 8,7 milioane de euro, dar suma nu fusese încasată până la jumătatea lunii noiembrie. Noul termen anunțat pentru livrare este decembrie 2026.
Întârzieri la Piranha V și la muniția produsă în România
Contractul pentru transportoarele blindate Piranha V, de aproximativ 868 de milioane de euro, a înregistrat întârzieri de peste un an la primul lot. Cele 94 de vehicule au fost recepționate, însă livrarea următoarelor 133 este încă în derulare. Pentru întârzierile primului lot, România ar fi recuperat sau compensat aproximativ 8,5 milioane de euro.
Situația este și mai îngrijorătoare în cazul muniției produse în România. Într-un contract din 2022, în valoare de 43,6 milioane de lei, fabricile din industria națională de apărare ar fi livrat doar 2.000 dintre cele 12.000 de lovituri de calibrul 82 de milimetri contractate. Restul de 10.000 ar fi rămas nelivrate, iar unele întârzieri la contractele interne ajung până la patru ani.
Sistemele Patriot și tancurile Abrams, în curs de livrare
România a contractat șapte sisteme Patriot, într-un program de aproximativ patru miliarde de dolari. Patru sisteme au fost livrate, dintre care unul a fost donat Ucrainei în 2024. Alte trei sisteme din contractul inițial și înlocuirea celui donat sunt așteptate conform calendarelor de livrare.
În paralel, România a comandat 54 de tancuri Abrams și 12 vehicule derivate, într-un contract de aproximativ 1,07 miliarde de dolari. Livrările sunt programate în perioada 2026–2028, iar faptul că tancurile nu au sosit încă nu reprezintă, în sine, dovada unei întârzieri contractuale.
Obuzierele sud-coreene K9, printre programele care avansează
Există și programe care merg conform planului. Primele obuziere sud-coreene K9 au ajuns în octombrie 2026, înaintea calendarului estimat. Contractul, de aproximativ un miliard de dolari, prevede 54 de obuziere și 36 de vehicule de realimentare cu muniție K10.
Peste 70 de milioane de euro în penalități revendicate, doar 8,5 milioane recuperate
Problema majoră rămâne lipsa de transparență privind întârzierile efective și banii pe care statul trebuie să îi recupereze. Penalitățile revendicate pentru programele Watchkeeper X, Oerlikon și Piranha V depășesc împreună 70 de milioane de euro, iar din această sumă doar aproximativ 8,5 milioane de euro ar fi fost recuperate sau compensate până acum.
În timp ce România se confruntă cu aceste întârzieri, alte state NATO au folosit mecanisme contractuale pentru a pune presiune pe producători. Polonia a urmărit livrări accelerate de armament sud-coreean, Germania a supus programele militare întârziate controlului parlamentar, iar Pentagonul a reținut plăți pentru echipamentele care nu îndeplineau condițiile de acceptare.
Penalitățile nu pot însă înlocui armamentul: niciun milion de euro recuperat de la un producător nu poate doborî o dronă inamică și nu poate suplini muniția care lipsește din depozite. Într-un context de securitate tot mai complicat la granițele României, întârzierile la sistemele de supraveghere și apărare antiaeriană ridică întrebări despre capacitatea Armatei de a-și îndeplini toate misiunile planificate.