Nicușor Dan: „În 1992 nu prea mergeam la școală!”
Nicușor Dan, actualul primar al Bucureștiului, a făcut o declarație surprinzătoare referitoare la perioada sa de studenție, afirmând că în 1992 nu era prea interesat de școală. Într-un articol publicat în 2002 în revista Dilema, el a împărtășit amintiri din anii petrecuți la Paris, unde a trăit între 1992 și 1998. Această perioadă a fost marcată de o serie de experiențe care l-au influențat profund.
Înainte de a pleca în Franța, Nicușor Dan a recunoscut că planurile sale erau mai degrabă legate de distracție decât de studiu. „Eram hotărât să stau și cu banii strânși, să chefuiască în Grozăvești următorii 2-3 ani”, a declarat el, subliniind o atitudine de nonșalanță față de educație în acea vreme.
Experiențele sale în Franța nu au fost întotdeauna așa cum și le imaginase. „Sentimental însă, Franța a fost exact cum mă așteptam să fie. Petrecerile frantuzești mă plictiseau de moarte. Erau previzibile”, a spus el, comparându-le cu petrecerile din Grozăvești, care erau pline de spontaneitate și improvizație. Această diferență l-a determinat să organizeze petreceri în bucătării, unde atmosfera era mai liberă și mai creativă.
În ceea ce privește relațiile sale cu franțuzoaicele, Nicușor Dan a recunoscut că acestea au fost, de asemenea, previzibile. „Jocul seducției nu avea complicitatea partenerilor pe care o știam”, a adăugat el, reflectând asupra dificultăților întâmpinate în a se adapta la cultura romantică franceză.
Un moment amuzant din acea perioadă a fost pariul pe care l-a făcut cu un prieten, în care fiecare dintre ei a pariat 100 de franci pentru a vedea cine va reuși să cucerească o franțuzoaică. „Dacă ea era directoare de studii, câștigam chiar 200 de franci”, a povestit el, aducând un zâmbet pe chipul celor care l-au ascultat.
În final, Nicușor Dan a subliniat un aspect important al experienței sale în Occident: „Occidentul îți ia libertatea ratării. Moment cu moment, sistemul te așează la locul tău și căderile sunt tot timpul mici, suportabile. Dacă o să mă ratez, și este posibil, o să am satisfacția că am căzut de foarte sus.” Această reflecție arată o înțelegere profundă a provocărilor și oportunităților pe care le oferă viața, chiar și în fața eșecurilor.